Biserica Dumnezeului celui Viu

Stanila Iurie

BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU

Taina întrupării virtuţii dragostei dumnezeieşti este prin excelenţă Biserica. Dumnezeu în trinitatea sa agapică cautînd la cununa creaţiei sale omul şi-a trimis unicul său Fiu spre salvarea neamului omenesc şi anume Fiul său va deveni cap si trup al unei realităţi noi ce va fi creată.
Învăţătura despre Biserică sau aşa numita ecleziologie va fi cel mai discutat subiect în secolul XX în cercurile teologice ortodoxe dar şi în cele romano-catolice şi protestante. Dar de ce atîta discuţie în jurul acestui subiect s-ar putea cineva întreba. Multitudinea discuţiilor despre ecleziologie se datorează faptului prezenţei a mai multor factori. Unul dintre factori constituie dorinţa redescoperirii înţelesului autentic despre Biserică a crestinismului primar. Si anume regăsirea conştiinţei că Euharistia este descoperirea însăşi a naturii Bisericii şi nu doar un simplu mijloc de dobîndire a harului, sau o taină printre celelalte şapte taine. O altă reînviere constituie faptul că dumnezeiasca liturghie iconizează, reprezinta eshatonul, adică Împărăţia lui Dumnezeu. Desigur prezentarea elementelor de renaştere ecleziologică ar putea continua şi mai departe. Dar este imperativ de menţionat că aceste redescoperiri ecleziologice nu constituie nişte modernisme si reforme, ci redescoperirea a diferitor aspecte de învăţătură a Bisericii primare.
Dar cum s-ar putea astăzi de trecut în praxis în parohiile din Republica Moldova
toate aceste achiziţii ecleziologice contemporane ? În mod primordial atît clerul cît şi poporul lui Dumnezeu, care reprezinta purtătorii preoţiei împărăteşti (I Petru 2:9) trebuie să-şi asume angajamentul unui studiu individual teologic. Si nu a unor scriitori de carte teologica si duhovnicească ce deţin un „Weltanschaung” (lb. germană, concepţie despre lume) obscurantist, incontextual, atemporal, si neadecvat dragostei întelegătoare pentru lumea postmodernă în care trăim.